În ceea ce priveşte existenţa unui conflict de competenţă de soluţionare a contestaţiei în anulare în materie penală, există o Încheiere a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Încheiere nr. 132 din 01.02.2013, conform căreia "Instanţa competentă să judece contestaţia în anulare [...] împotriva unei sentinţe definitive pronunţate [...] este instanţa care a pronunţat sentinţa definitivă împotriva căreia se exercită calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare."
Sarcina mea este de a determina dacă interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data existenţei unui alt Cod de Procedură Penală, este valabilă şi în cazul de faţă, când operează un alt Cod de Procedură Penală.
Urmează să fie precizat un termen de judecată şi să fiu citat la Curtea Militară de Apel. Voi onora citaţia cu deosebită plăcere, intenţionând să desfiinţez pe cel mai bine pregătiţi procurori militari şi judecători militari ai României.
Dosarul "Pungeşti" este un dosar foarte fierbinte, care a fost pasat între Parchetul Militar Iaşi, sub nr. 259/P/2013 din 20.12.2013, şi Tribunalul Militar Iaşi, sub nr. 57/739/2014 din 20.11.2014. Dosarul "Pungeşti" a dus la schimbarea Procurorului General Militar al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, domnul general de brigadă magistrat Nelu Ciobanu, autorul unei soluţii favorabile mie, care a fost numit ca Prim-Procuror Militar Adjunct la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Infracţiunile reclamate de mine vor fi prescrise la data de 07.12.2016, prescripţia răspunderii penale fiind un deziderat extrem de evident din partea autorităţilor.
Obiectivele mele juridice sunt următoarele:
1. constatarea caracterului ilegal al ordinelor factorilor de decizie din Jandarmerie cu privire la violenţele din 07.12.2013 de la Pungeşti
2. tragerea la răspundere a factorilor de decizie din Jandarmerie cu privire la violenţele din 07.12.2013 de la Pungeşti
3. deconspirarea publică a cadrelor din SIE, SRI, MAI şi MApN care au instigat şi participat activ la violenţele din 07.12.2013 de la Pungeşti în calitate de activişti ai societăţii civile
4. dacă nu voi reuşi atingerea obiectivelor 1 şi 2 voi înainta şi susţine o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în care voi critica modul ilegal în care s-a efectuat urmărirea penală de către Parchetul Militar Iaşi în dosarul nr. 259/P/2013.
Update1: Am primit termen săptămâna viitoare, miercuri, 14 ianuarie. Splendid, o cheltuială de vreo 300 de lei ca să onorez mult-aşteptata citaţie.
Update2-09.01.2015, ora 15:59: Acum câteva minute am vorbit la Curtea Militară de Apel cu doamna grefier de serviciu şi mi-a confirmat că s-a emis citaţia pentru mine. Aşadar, voi putea participa la judecată în calitate de parte chemată şi nu drept musafir nepoftit. Este foarte posibil să nu mă prezint la termenul de judecată dacă nu primesc citaţia la timp. O chestiune de bun-simţ...
CONTESTAŢIA
ÎN ANULARE ÎN DREPTUL PENAL
perspectivă
comparativă-Dosarul "Pungeşti"
Elemente esenţiale
|
Vechiul Cod de Procedură Penală
|
Noul Cod de Procedură Penală
|
Cazurile
|
Art. 386 - Împotriva hotărârilor penale definitive se
poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a. când procedura de citare a părţii pentru termenul la
care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită
conform legii;
b. când partea dovedeşte că la termenul la care s-a
judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se
prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei
cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1
lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două
hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e. când, la judecarea recursului sau la rejudecarea
cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat,
iar ascultarea acestuia este
obligatorie, potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art.
385^16 alin. 1.
|
Art. 426 - Împotriva hotărârilor penale definitive se
poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală
a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se
prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b. când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe
cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c. când hotărârea a fost pronunțată de alt complet
decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d. când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a
existat un caz de incompatibilitate;
e. când judecata a avut loc fără participarea
procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit
legii;
f. când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când
asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g. când ședința de judecată nu a fost publică, în afară
de cazurile când legea prevede altfel;
h. când instanța nu a procedat la audierea inculpatului
prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i. când împotriva unei persoane s-au pronunțat două
hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
|
Titularul cererii
|
Art. 386
(1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare
dintre părţi, iar
contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit.
c) şi d), şi de procuror.
|
Art. 426
(1) Contestația în anulare poate fi făcută de oricare
dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror.
|
Termenul de introducere
|
Art. 388
(1) Contestaţia în anulare pentru motivele arătate în
art. 386 lit. a)-c) şi e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia
se face executarea, cel mai târziu in 10 zile de la începerea executării, iar
de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării
hotărârii a cărei anulare se cere.
|
Art. 428
(1) Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la
art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva
căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se
cere.
|
Instanţa sesizată
|
Art. 389
(1) Contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în
art. 386 lit. a)-c) şi e) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat
hotărârea a cărei anulare se cere.
(2) Contestatia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit.
d) se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
|
Art. 429
(1) - Contestația în anulare se introduce la instanța care
a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
(2) - Contestația în anulare pentru cazul în care se
invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas
definitivă ultima hotărâre.
|
Caracterul sentinţei
|
Art. 392
(4) Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului,
iar decizia dată în apel este supusă recursului.
|
Art. 432
(4) - Sentința dată în contestația în anulare este
supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
|
Competenţa Curţii Militare de Apel
|
Art. 28^2
Curtea Militara de Apel:
(1) judecă in prima instanţă
a. infracţiunile prevăzute de Codul penal în art.
155-173 şi art. 356-361,
săvârşite de militari;
b. infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor
militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii
militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe;
c. alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
(2) ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva
hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare teritoriale;
(3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva
hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi
în alte cazuri anume prevăzute de lege;
(4) soluţionează conflictele de competenţă ivite între
tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi
tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de
competenţă a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte
cazuri anume prevăzute de lege.
|
Art. 39
(1) - Curtea militară de apel judecă în primă instanță:
a. infracțiunile prevăzute de Codul penal la art.
394—397, 399—412 și 438—445, săvârșite de militari;
b. infracțiunile privind securitatea națională a
României, prevăzute în legi speciale, săvârșite de militari;
c. infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor
militare și de procurorii militari de la parchetele militare care
funcționează pe lângă aceste instanțe.
d. infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și
amirali;
e. cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de
lege.
(2) - Curtea militară de apel judecă apelurile
împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.
(3) - Curtea militară de apel soluționează conflictele
de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum
și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în
cazurile prevăzute de lege.
(4) - Curtea militară de apel soluționează și alte
cauze anume prevăzute de lege.
|
Competenţa Tribunalului Militar
|
Art. 26
Tribunalul militar:
(1) judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul
penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de
serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia
celor date în competenţa altor instanţe;
b) abrogată;
(2) judecă şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute
de lege.
|
Art. 37
(1) - Tribunalul militar judecă în primă instanță toate
infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu
excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
(2) - Tribunalul militar soluționează și alte cauze
anume prevăzute de lege.
|
Conflictul de competenţă
|
Art. 43
(1) Când două sau mai multe instanţe se recunosc
competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv
sau negativ de competenţa se soluţionează de instanţa ierarhic superioară
comună.
(2) Când conflictul de competenţă se iveşte între o
instanţă civilă şi una militară, solutionarea conflictului este de competenţa
Înaltei Curti de Casatie si
Justitie.
(3) Instanţa ierarhic superioară comuna este sesizată în
caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă
competentă, iar în caz de
conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat
cea din urmă competenţa.
(4) În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de
procuror sau de părţi.
(5) Până la soluţionarea conflictului pozitiv de
competenţă judecata se
suspendă.
(6) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a
declarat competentă cea din
urmă ia masurile şi efectuează actele ce reclamă
urgenţă.
(7) Instanţa ierarhic superioară comună hotărăşte
asupra conflictului de competenţă cu citarea părţilor.
(8) Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului
de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decât
cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă
superioară comună trimite dosarul instanţei superioare comune.
(9) Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea
de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de
cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea
cercetării judecătoreşti, se constată că fapta
constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa
altei instanţe.
(10) Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplică în mod
corespunzător dispoziţiile art. 42 alin. 2.
|
Art. 51
(1) - Când două sau mai multe instanțe se recunosc
competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc,
conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța
ierarhic superioară comună.
(2) - Instanța ierarhic superioară comună este
sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea
din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care
și-a declinat cea din urmă competența.
(3) - Sesizarea instanței ierarhic superioare comune se
poate face și de procuror sau de părți.
(4) - Până la soluționarea conflictului pozitiv de
competență, judecata se suspendă.
(5) - Instanța care și-a declinat competența ori care
s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile și efectuează actele ce
reclamă urgență.
(6) - Instanța ierarhic superioară comună se pronunță
asupra conflictului de competență, de urgență, prin încheiere care nu este
supusă niciunei căi de atac.
(7) - Când instanța sesizată cu soluționarea
conflictului de competență constată că acea cauză este de competența altei
instanțe decât cele între care a intervenit conflictul și față de care nu
este instanță superioară comună, trimite dosarul instanței superioare comune.
(8) - Instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea
de stabilire a competenței nu se mai poate declara necompetentă, cu excepția
situațiilor în care apar elemente noi care atrag competența altor instanțe.
(9) - Instanța căreia i s-a trimis cauza aplică în mod
corespunzător dispozițiile art. 50 alin. (2) și (3).
|
No comments:
Post a Comment
Contez pe bunul simţ!